Etapa I

• Sunt prezentate principalele specii de lepidoptere defoliatoare semnalate în pădurile de cvercinee şi evoluţia combaterii acestor dăunători forestieri în România.
• Stabilirea rolului insectelor entomofage parazitoide şi prădătoare, a avifaunei prădătoare, care prin acţiunea lor pot limita înmulţirile în masă a lepidopterelor defoliatoare.
• Prin acest studiu se vor stabili speciile de insecte entomofage (parazitoide şi prădătoare) cele mai eficiente pentru fundamentarea combaterii biologice şi integrate a acestor dăunători.
• Se va studia influenţa utilizării de durată a pesticidelor asupra solului, a mezofaunei din sol, precum şi a unor modificări fiziologice la plante.
• Pentru cuantificarea efectului utilizării de durată a unor pesticide asupra mediului forestier, în special a ecosistemelor de cvercinee, s-a stabilit o reţea de păduri situate în zona Moldovei, Munteniei şi Olteniei, frecvent atacate de defoliatori, în care s-au aplicat, în ultimii 30-40, ani tratamente cu insecticide chimice.

Etapa II

• Se prezintă evoluţia gradaţiilor principalilor defoliatori din unele păduri de cvercinee din Moldova, Oltenia şi Muntenia. Analizând infestarea pădurilor de cvercinee din Moldova se constată că în primăvara 2005 pădurile de cvercinee au fost infestate de o serie întreagă de defoliatori, în special pe valea Trotuşului, ale căror densităţi nu au depăşit nivelul de infestare puternică. Speciile de defoliatori semnalate sunt: Tortrix viridana L., Archips crategana Hb. (Tortricidae), Operophtera brumata L. şi Erannis defoliaria Cl. (Geometridae) şi tentredinidul Apethymus filiformis (Klug).
• Din punct de vedere al fenologiei păsărilor din pădurile studiate s-a putut constata că la totalul de 31 de specii, 20 (65%) sunt specii sedentare, iar 11 (35%) sunt specii care au regim de oaspeţi de iarnă. Speciile de păsări cu regim de hrană preponderent insectivor sunt cele mai bine reprezentate în ansamblul consumatorilor din pădurile studiate.
• Cercetările fiziologice au cuprins studiul unor parametri din ramurile arborilor de Quercus petraea, din pădurile Creţu şi Şanta, ocolul silvic Ciurea, jud. Iaşi. Analizele fiziologice au urmărit variaţia a patru parametri pe perioada iernii 2005-2006, evaluându-se potenţialul metabolic al arboretelor de cvercinee intrării in sezonul prevernal.
• Studiul calitativ şi cantitativ al mezofaunei edafice a evidenţiat faptul că raporturile dintre grupele sistematice şi trofice sunt cele întâlnite de obicei în cazul pădurilor de cvercinee, iar distribuţia pe verticală se corelează cu condiţiile climatice din perioada recoltării probelor.
• Studiul ecopedologic evidenţiază faptul că ecopedotopul forestier natural de cvercinee din pădurile luate în studiu se evidenţiază, prin clase de mărime mică şi de favorabilitate scăzută.

Etapa III

• Studiile efectuate în anul 2006 s-au axat în principal, pe stabilirea nivelului de infestare cu defoliatori a unor păduri de cvercinee, în care în ultimii 30-40 ani s-au aplicat în mod frecvent lucrări de combatere, precum şi pe identificarea unor boli cu rol major în apariţia şi evoluţia fenomenului de uscare a stejarului.
• Pentru perioada 2005-2006 se constată că bolile cele mai frecvent întâlnite în pădurile de cvercinee sunt: Microsphera abbreviata (făinarea frunzelor de stejar), Ophiostoma roboris (traheomicoza stejarilor), Armillaria sp. (gheba de rădăcină) şi Loranthus europaeus (vâscul de stejar). Suprafeţele afectate sunt mai puţin frecvente în Moldova (direcţia silvică Iaşi, îndeosebi, în gorunete şi Bacău în Ocolul Silvic Căiuţi, pădurea Heltiu (gorunet). Mult mai frecvente şi cu intensităţi mai mari s-au semnalat în unele păduri din Transilvania, Banat şi Crişana
• Analizând infestările cu defoliatori din pădurile de cvercinee luate în studiu în anul 2006 şi prognoza pentru anul 2007 se constată următoarele: În pădurile din Moldova, Muntenia şi Oltenia s-au înregistrat în primăvara 2006 infestări foarte slabe - slabe (mai rar mijlocii) cu defoliatori din familiile Tortricidae (Tortrix viridana, Archips crategana), Geometridae (Operophtera brumata, Erannis defoliaria), Noctuidae (Orthosia sp.) şi Tenthredinidae (Apethymus filiformis). În multe din pădurile studiate, în primăvara 2006 s-au înregistrat pierderi populaţionale importante la speciile de Tortricidae, Geometridae, Noctuidae şi Tenthredinidae, cauzate la ecloziune de îngheţuri târzii.
• Factorii biotici de mortalitate a defoliatorilor din păduri de cvercine evidenţiază prezenţa unor populaţii de entomofagi parazitoizi şi prădători care pot limita populaţiile de defoliatori. Astfel, au fost identificate 17 specii de parazitoizi primari ai unor specii de lepidoptere şi tentredinide defoliatoare . Dintre aceste specii, unele sunt parazitoizi oofagi: Trichogramma sp. (Trichogrammatidae) şi Anastatus disparis Ruschka (Eupelmidae), alţii parazitoizi ai larvelor: Apanteles viridanae Tobias, Apanteles sp. (Braconidae), Phobocampe unicincta (Grav.), Agrypon flaveolatum Grav., Netelia virgata (Geoffr.), Gelis sp. (Ichneumonidae), iar speciile Brachymeria minuta F. (Chalcididae), Apechthis compunctor (L.), Itoplectis alternans (Grav.), Gregopimpla inquisitor (Scop.), Phytodietus polyzonias Foerst., Trichoma enecator Rossi (Ichneumonidae) şi Compsilura concinnata (Meig.) (Tachinidae) sunt parazitoizi ai pupelor. Speciile Apechthis rufata (Gmel.) şi Theronia atalantae Poda (Ichneumonidae) sunt parazitoizi atât ai larvelor cât şi ai pupelor. Parazitoizii oofagi au fost semnalaţi numai în pădurile Poieni, Şanta (jud. Iaşi) şi Heltiu (jud. Bacău) de la Tortrix viridana şi Apethymus filiformis.
• In multe din suprafeţele de observaţie luate în studiu s-au identificat în cursul observaţiilor de teren şi specii de Carabidae (Coleoptera), cu o frecvenţă destul de ridicată, prădători cu rol important în menţinerea populaţiilor de defoliatori la nivele reduse de densitate. Dintre speciile cele mai frecvente amintim: Carabus sp., Calosoma sycophanta L. şi Pterostichus sp.care au fost semnalate în special în pădurile de pe raza ocolului silvic Căiuţi, judeţul Bacău.
• S-au efectuat evaluări calitative şi cantitative ale comunităţilor de păsări din arboretele cu cvercinee enumerate. Analizând numărul de indivizi evaluaţi din fiecare specie se observă că cinteza (Fringilla coelebs) reprezintă specia dominantă numeric în toate cele cinci păduri. Cu mici oscilaţii rămân printre speciile dominante numeric: piţigoiul mare (Parus major) silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla), mierla (Turdus merula). Evaluările numerice au permis realizarea unei estimări de biomasă privind păsările din unele păduri cu cvercinee.
• Datele obţinute în urma studiului mezofaunei edafice relevă faptul că, sub aspectul densităţii medii globale, comunităţile de microartropode din orizontul organic al celor trei păduri, în care au fost aplicate tratamente chimice împotriva defoliatorilor, se detaşează de restul staţiunilor analizate, ca având cele mai mici valori. Dezvoltarea acestor comunităţi este însă tributară întregului complex de factori biopedoclimatici locali şi zonali, astfel încât, aceste valori scăzute nu pot fi puse doar pe seama tratamentelor chimice aplicate. Distribuţia pe verticală a faunei de microartropode edafice a arătat că efectivele populaţionale depind de factorii staţionali specifici. Rezultatele obţinute în cadrul acestei etape nu au evidenţiat efecte semnificative ale tratamentelor chimice împotriva defoliatorilor; pentru a se trage însă o concluzie, cercetările vor trebui continuate şi extinse prin luarea în studiu şi a altor staţiuni, în diferite secvenţe de timp.
• Cercetările fiziologice au cuprins studiul unor parametri fotosintetici din frunzele arborilor de Quercus petraea, din pădurile luate în studiu. Analizele fiziologice au urmărit influenţa substanţelor chimice asupra biosintezei pigmenţilor asimilatori (clorofilieni şi carotenoizi).

Etapa IV

• Studiile efectuate în anul 2006-2007 s-au axat în principal, pe stabilirea efectului tratamentelor chimice asupra proceselor fiziologice din arbori, a mezofaunei edafice şi asupra activităţii microbiologice a solului. De asemenea, s-a estimat si rezerva biologică a populaţiilor de defoliatori, stabilindu-se nivelul infestării cu omizi defoliatoare în primăvara 2007 în păduri de cvercinee din Oltenia şi Moldova. In aceleaşi suprafeţe de observaţie s-a evaluat şi avifauna hibernală.
• Cercetările fiziologice au cuprins studiul unor parametri fiziologici din frunzele unor specii de Quercus din păduri de cvercinee(păduri din Ocoalele silvice: Perişor-Craiova, Giurgiu şi Căiuţi-Bacău) supuse tratamentelor chimice. S-au analizat indici ai metabolismului glucidic(mono-, di- şi polizaharide), precum şi parametrii fotosintetici(clorofile şi carotenoizi). Cele mai mari valori ale tuturor indicilor metabolismului glucidic au fost înregistrate la specia Q.pubescens din cvercineele analizate din pădurea Târnava. Oc. Perişor, Craiova. Aceasta observaţie se poate corela cu faptul că, această pădure nu a mai fost stropită din anul 1998, iar stropirea anterioară acesteia s-a efectuat în 1995 , încercându-se la acea dată un produs biologic, Dipel. In concluzie, se poate aprecia că există un răspuns ecofiziologic din partea plantelor la stresul produs de tratamentele chimice şi eventual virale, precum şi de acţiunea dăunătorilor. .
• Rezultatele cercetărilor privind mezofauna solului, în ansamblul ei, certifică faptul că fizionomia acesteia depinde de zona geografică în care este amplasată staţiunea, de condiţiile staţionale specifice (compoziţia floristică, tipul solului, vârsta arboretelor, expoziţia pădurii etc.), dar şi de factorii antropici (tratamente aplicate, modul de exploatare al pădurii, influenţa unor obiective industriale etc.). Diferenţele constatate între staţiuni sunt în special de ordin cantitativ, din punct de vedere calitativ remarcându-se similitudini, atât în ceea ce priveşte raportul dintre diversele grupe sistematice şi trofice, cât şi ponderea lor. Analiza edafocenozelor din păduri de cvercinee unde s-a practicat combaterea biologică şi integrată a defoliatorilor, va permite aprecierea mai exactă a influenţei tratamentelor chimice asupra acestor vieţuitoare şi a subsistemului descompunătorilor, în ansamblu.
• Studiul ecopedologic şi microbiologic asupra resurselor de sol din ecosisteme forestiere evidenţiază fondul de calităţi, lipsuri sau excese ale potenţialului trofic, precum şi contextul ecologic al factorilor şi determinanţilor ecologici, edafoclimatici zonali şi locali. Principalii 20 de factori şi determinanţi ecologici zonali şi locali analizaţi din punct de vedere cantitativ (prin 8 clase de mărime ecologică) şi calitativ (prin 6 clase de favorabilitate ecologică) asigură condiţii mijlocii spre ridicate pentru perioada de vegetaţie. Ca factori şi determinanţi ecologici limitativi, prin lipsă sau exces, se remarcă: seceta estivală, umiditatea relativă scăzută a aerului estival, consistenţa estivală dură a solului uscat şi regimul de aeraţie deficitar al solului. În acest context edafoclimatic, activitatea biologică, analizată prin indicatori biotici şi enzimatici reprezentativi de calitate a solului, este mijlocie, scăzută sau ridicată, în funcţie de tipul genetic de sol şi de proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia.
• Nivelul infestărilor cu omizi defoliatoare, pentru primăvara 2007 sunt prognozate defolieri de gazde diferite pentru pădurile din cadrul proiectului Astfel, în Oltenia (Direcţia Silvică Dolj), cea mai infestată pădure este Coşoveni, unde la Tortrix viridana sunt prognozate (după analize în stadiul de ou) defolieri medii de 181 % (între 106 % în u.a. 144 şi 230 % în u.a. 142). Această situaţie impune aplicarea de tratamente cu produse biologice (Bacillus thuringiensis) sau cu inhibitori de sinteză a chitinei (Dimilin, Rimon). În celelalte păduri din Oltenia, defolierea medie prognozată pentru primăvara 2007 la cele două categorii de defoliatori este de intensitate mijlocie. În ceea ce priveşte unele păduri din Moldova, acestea înregistrează infestări reduse cu omizi defoliatoare în primăvara 2007. Această infestare nu presupune nici un tratament special.
• Cercetările asupra avifaunei s-au efectuat în aceleaşi suprafeţe de observaţie în care s-au efectuat cercetările asupra populaţiilor principalilor defoliatori. În cadrul programului stabilit s-a efectuat o inventariere a avifaunei care se întâlneşte pe timpul aspectului hiemal în arboretele de cvercinee. Astfel, a fost identificat un număr de 34 specii de păsări care iernează, numărul cel mai mic de specii a fost de 15 în pădurea Comana, iar numărul cel mai mare de specii (19) au fost găsite în pădurile Poieni, Dumbrava, Heltiu şi Dăiţa. 24 de specii (adică 70% din totalul celor observate) aparţin păsărilor din categoria sedentarelor. În cele 82 de stomacuri aparţinând la 15 specii de păsări recoltate iarna în arboretele de cvercinee au fost identificate şi determinate fragmente aparţinând la două clase de nevertebrate (Arahnida şi Insecta). Interesant apare faptul că, exceptând lepidopterele şi dipterele (din care s-au găsit doar larve), celelalte grupe au fost identificate după fragmentele unor indivizi adulţi.